Konstantin Kolev

Sofiotul Konstantin Kolev este unul dintre acei oameni care se dedică trup și suflet muncii sale. Este doctor în teoria artei, și-a susținut teza de doctorat pe tema „Arhetipul drumului în mitologia și arta scandinavă“. Lucrează atât singur, cât și ca membru al Organizației internaționale „Project Lazarus“, al cărei conducător în Bulgaria este Anghel Vasilev. Konstantin reconstituie două personaje:

• viking (războinic scandinav, vareg) din perioada secolelor IХ – Х;
• cavaler cruciat de la Ordinul Sf. Lazar – sec. al ХI-lea – începutul secolului al ХII-lea.

Informații despre vikingi:

Denumirea "viking" este o denumirea populară și generală pentru scandinavii care au trăit în perioada dintre sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XI-lea. Cuvântul însuși provine din "vike", care înseamnă "golf" în suedeza și norvegiană de astăzi. Așadar, vikingii sunt oameni ai golfului sau navigatori. Din punct de vedere geografic se împart în 2 grupuri – vikingii de Vest și cei de Est. Vikingii de Vest sunt strămoșii norvegienilor și danezilor de astăzi, care au călătorit la Vest de Scandinavia (Marea Britanie, Franța), unde erau denumiți "normanzi" (oameni sau bărbați din Nord). Vikingii de Est sunt cei suedezi care stabilesc relații comerciale și politice la Est de Scandinavia – în Ucraina și Rusia de Vest actuală și chiar ajung până în Balcani, unde stabilesc relații cu Imperiul Bizantin. În izvoarele esteuropene (de exemplu în cronica lui Nestor) sunt denumiți "varegi" sau "varengi".

Informații despre cavalerii cruciați de la Ordinul Sfântul Lazar:

Ordinul Sf. Lazar de Ierusalim a fost înființat de către cruciații din Palestina în anul 1098 pe lângă spitalele pentru lepsoși, care erau sub jurisdicția Patriarhiei Greciei. Ordinul Sf. Lazar a fost înființat de către pelerini și călugări care la început aveau sarcina să apere drumurile principale de pe pământurile sfinte care legau orașele cucerite de cruciați. Ordinul admite în rândurile sale cavaleri bolnavi de lepră, asigurându-le tratament și protecție, astfel ei se simțeau egali cu ai săi „frați de arme și de destin“ aparținând celorlalte ordine ale cruciaților. Urmează „Statutul Sf. Augustin“ și cu toate că nu a fost recunoscut în mod oficial până în anul 1255, beneficiază de anumite privilegii și primește ofrande. După căderea ierusalimului în 1187 ia parte la Cruciada a treia și la numeroase bătălii după aceea. În bătălia de la Forbia (Gaza de astăzi) la 17 octombrie 1244 toți cavalerii în frunte cu maestrul au fost uciși; iau parte și la bătălia de la al-Mansura (8-11 februrarie 1250). După căderea Acrei în anul 1291, Ordinul Sf. Lazar se stabilește în Franța și încetează să mai participe la lupte. În 1572 o parte din Ordinul Sf. Lazar se unește cu Ordinul Sf. Mauricius, devenind Ordinul sfinților Mauricius și Lazar, însă Ordinul Sf. Lazar nu se destramă, ci își continuă activitatea. În prezent Ordinul are sedii în 25 de țări și se ocupă cu activități de caritate.